Categorie: Portrete

Gigi Becali în aula Academiei Române

„Are domne, sigla editurii?! Gata! Nu mai au ce face! Este științifică și trebuie să-ți dea zilele!” Gigi Becali mai trage cu patos ortodox o flegmă pe sistem.

Autor a două cărți „științifice” care au probabil câțiva ghost writers pe la muntele Athos sau prin vreo mănăstire proslavnică, ciobanul „futbolist” ne explică despre cum a pus el în cur sistemul judiciar cu inteligența sa de inspirație celestă. După spusele ‘mnealui, conținutul științific cuprins între filele unei cărțulii, este garantat de sigla unei edituri. Prin urmare, urmând logica predată la stână, avem un neam de oameni de știință, deoarece, nu-i așa, tot românul este poet.

Bineînțeles că îndrumătorii „științifici” ai celor două lucrări și-au dorit ca trăirea religioasă să devină o știință, dacă se poate exactă, că altfel, nu văd motivul pentru care ar gira cu obrazul BOR eliberarea din pușcărie a unui speculant de cea mai joasă speță. Patriarhia, se deszice de cei doi șefuți de bisericuțe, susținând că cele două lucrări nu sunt științifice, ci ar putea fi considerate mai degrabă: cărți de memorii. Nu prea cred că PF Daniel o să le ia din bărbi pentru o bagatelă de genul acesta dar totuși, cineva ar trebui tuns măcar pe alocuri. Cum este posibil ca țara asta să se dovedească mai de rahat cu ziua ce trece? Cine-s borfașii ăia care i-au numărat zilele la AMR lui Becali? Și cine-s delicvenții ăia din sistem care îi favorizează pe hoții ăștia intrați în pușcării? Uite la Șova, iese căcănarul cu televizorul de la arest. Da, asta nu-i nimic! Don Juanu’ de Borcea se puiește la mititica.

N-are nimeni nici un Dumnezeu în țara în care pușcăria este construită doar pentru mujic.

Alexandru Petria sau Unde-i baba să-i rup laba?

 

Ne privește pe sub cozorocul unei șepci care ne privează de luciul unei înalte frunți pe care, neîndoios, și-au odihnit ochiul orb sute de burice, fremătând de nepătrunderea unui preludiu interminabil sau suficient. Pulpele groase, de om obișnuit cu scrisul, se înfig temător într-un cur care a tocit infinite șezători literare. Dar forța stă în barba sa și în condiția filosofică ce o emană, o profundă gândire care uneori îi scapără și prin ochii triști, rămași singurul organ sexual al scriitorului care își redescoperă sexualitatea  pe marginea gropii. În rotunjimea craniului său încă se inventează scrisul și roata și sexul și Dan Puric. Continuă lectura