Categorie: jurnal

Trust me

La noi în trust se fac restructurări. De vreun an se tot fac. Nu ne mai zâmbim la cafele şi facem glume forţate. Mulţi au plecat. Umblă din uşă în uşă cu „siviul” în mână sau caută pe net joburi de reporteri. Unii dintre ei se gândesc la „dreptul constituţional al petiţiei” şi la conflictul de muncă ştiind totuşi că această criză de mucava îi va da patronului câştig de cauză în instanţă. Partea proastă este că avem rate pentru casă şi maşină. Râmânem naibii la „mă-ta” în întreţinere şi chiar că nu aş suporta să-mi văd soacra în fiecare zi. Aş putea să mă reprofilez: casnic. Dar cine ar ţine la uşă un tip ca mine care nu ştie nici murături să pună, nici să calce rufele? Dana era tristă astăzi. Se foia de pe un picior pe altul lângă scrumiera de inox. (De ce nu scrie şi la intrarea în trustul ăsta ca pe uşa restaurantelor mele preferate: „în acest trust se fumează”; sau: „trust pentru fumători”?). A surprins o discuţie între şefi. E pe ducă. Dacă ne dau ăştia afară ni se duce pe apa sâmbetei toată idila secretă. Între Dana şi mine, iubito, nu este nimic serios. Doar ştii şi tu cum este în lumea noastră: mai un flirt, mai un compliment din priviri, mai un teambuilding fără urmări prea sentimentale. Oricum, criza o scoate curând din competiţie. Cred că am să te iau de mână şi plecăm în provincie. Ăia din orăşelul meu ar fi superîncântaţi dacă m-ar angaja pe post de redactor. Am creşte porumbeii lui taica-meu şi am pescui toată ziua. Asta doar dacă te disponibilizează şi pe tine. Dacă nu… asta este! Am să învăţ să calc gogoşarii mă-tii. O să fii fericită, trust me!

Anunțuri