Categorie: Fără categorie

Feudalii zilelor noastre

 

O lege făcută pe genunchi, exclusiv de către culte, conferă ierarhilor întâistătători rangul de mari feudali, infailibili, imuni în fața legii țării și cultelor recunoscute, statutul de stat în stat.

În noul scandal apărut pe moșia Vrancei și a Buzăului, în care junele ierarh instigă la violență cu un tupeu de mafiot, răsar din nou acele atitudini infracționale tolerate cu sfințenie și în exces de către autoritățile statului. De la revoluție până în prezent, toți ierarhii care au avut probleme cu legea fiind subiecți ai unor plângeri penale care vizează infracțiuni care variază pe o gamă largă între pedofilie, luare de mită și propagandă politică, au scăpat de condamnări și continuă să practice „cele sfinte” de la înălțimea tronurilor lor boierești. Continuă lectura

Codexul Rohonczy sau: cum te cheamă, pui de dac?

Am citit un articol scris de regretatul profesor de istorie Augustin Deac, publicat în ZiarulNațiunea, intitulat: Codex Rohonczy.

M-a impresionat până la lacrimi tenacitatea cu care domnul profesor a vrut să facă din rahat bici care, academic, să mai facă și „plici”. Citate și referințe „științifice” din care rezultă că acel codex este o culegere de „texte dintr-o Cronică românească de 448 pagini, din secolele XII-XIII, scrisă în Muntenia în limba română, cu alfabet geto-dacic, aflat în Biblioteca Academiei Ungare de Ştiinţă de la Budapesta sub numele de Codex Continuă lectura

Alexandru Petria sau Unde-i baba să-i rup laba?

 

Ne privește pe sub cozorocul unei șepci care ne privează de luciul unei înalte frunți pe care, neîndoios, și-au odihnit ochiul orb sute de burice, fremătând de nepătrunderea unui preludiu interminabil sau suficient. Pulpele groase, de om obișnuit cu scrisul, se înfig temător într-un cur care a tocit infinite șezători literare. Dar forța stă în barba sa și în condiția filosofică ce o emană, o profundă gândire care uneori îi scapără și prin ochii triști, rămași singurul organ sexual al scriitorului care își redescoperă sexualitatea  pe marginea gropii. În rotunjimea craniului său încă se inventează scrisul și roata și sexul și Dan Puric. Continuă lectura

Șerbet de sfinți

Victor Roncea este un dulce, Dan Puric este un sfânt iar cealalt iubit al meu este cosmetician. De la el fac rost de subiecte pentru anchetele de social şi politic. Este doldora de informaţie ca o bancă de date cu miros de Kevin Clain. Mircea Badea îşi tratează acneele la el cu extract de lamimum purpureum ; Gâdea, cutele de pe frunte cu infuzie de myosotis; Cartianu, accentul graseiat prin masaj facial; Victor Roncea, noile obsesii religioase cu miere de albine iar nemuritorul Dan Puric se recondiţionează prin imbăieri cu public.

O comoară băiatul ăsta!

Cunosc punctele slabe ale tuturor vedetelor. Nu-mi pot ascunde nimic în momentul interviurilor. Le las să vorbească liber, creându-le impresia de siguranţă şi, la momentul oportun, când doresc să obţin de la ei subiectul căutat… ZBANG! „Am auzit că aveţi o aluniţă pe fesa stângă şi că măicuţa cu care aţi fost la Naşul nu ar fi în graţiile Patriarhiei BOR. Cică ar fi o româncă dată la ruşi, botezată precum Constantin, aproape pe patul de moarte”. Îi simt cum li se scurge toată dulceaţa pe podele. Se bâlbâie… „nebunilor!… sunteţi pierduţi! 666, ai? Slugilor!”

Dan Puric pluteşte intangibil pe bulevarde. Nu s-a ridicat încă la Tatăl. Apologeţii lui sunt din lumea bună. Nu mai deschide ochii decât pe jumătate, privind doar cu jumătate de pupilă, transpus. Bineînţeles că unghia aia intrată în carne îi trădează natura reală… dar cine ar îndrăzni să i se uite în pantof?

Cartianul nu are secrete.

Mircea trece prin faţa vitrinelor privindu-şi tricepsul, admirativ şi gândind urât despre mine: o fătucă fără viitor.

Gâdea… fruntea înaltă, bombată, ce ascunde genetic informaţiile, se luminează pe zi ce trece sub fondurile de ten de sute de euro cutiuţa.

Ştiu, sunt rea şi iubesc bărbaţii. Îmi plac luminile ce le îngălbenesc figurile în timpul şedinţelor foto, masca de desubtul figurilor, poziţia lor importantă, mintea cât o alună de pământ. Dar cel mai mult şi mai mult îmi iubesc prienul oficial. El nu merge la cosmetician şi habar n-am cum să-l iau prin surprindere. Cosmeticianul este superficial ca tip dar talentat.