Jumătăți de istorii

Mare tevatură în societatea românească. Cei mai lezați de eliminarea istoriei ca materie de studiu din programa școlară: profesorii.

Nemulțumirea sau, mai bine spus, disperarea lor este de înțeles. Nu era suficient faptul că Ministerul Educației din ultimii 26 de ani a redus Istoria României la o glumă de prost gust, acum, în cazul îndeplinirii dezideratului domnului Curaj, vor rămâne fără pâine.

Cu toate acestea, eu sunt pentru eliminarea Istoriei din programa școlară. Nu contează câți profesori vor rămâne fără loc de muncă. Este mai bine așa decât să fim îndoctrinați cu o istorie falsă a României. Acesta este adevărul curat: Istoria României este o jumătate de istorie, o fabricație patriotardă formată a fi astfel cu mult înainte de anii 90.

Să ne aducem aminte de această materie din perioada comunistă: formarea poporului român, Gelu, Matei Corvin, Alexandru cel Bun, Ștefan și Țepeș, Mihai Viteazul, Horia Cloșca și Crișan, răscoala de la 1907, revoluția de la 1848 (denaturată de numai-numai) Războiul de Independență, cele două războaie mondiale (fără nici măcar o aluzie despre alianța României cu Germania fascistă) și realizările comuniste împreună cu izvoarele sale marxist-leniniste.

După 1990, au apărut în plus între filele manualelor, holocaustul și Andreea Esca și cam atât.

Istoria României a fost întotdeauna spusă pe jumătate. Istoria, fără adevăr, este doar o poveste menită să îndoctrineze.

Westernul românesc Trandafirul Galben, a atras pe mulți la acea dată prin ineditul său. Tânăra generație a acelui moment urmărea semințele și pistolul lui Florin Piersic fără a realiza că tot acel film a fost dedicat franc-masoneriei pașoptiste care a format statul român modern. „Dreptate și Frăție”… Se predă acum în școli revoluția de la 1848 ca fiind o revoluție masonică? Se spune în manuale că cel care a inventat Ocaua era mason? Nu prea. Care este mesajul istoricilor care propun subiecte fără ca acestea să spună adevărul în întregime? Acesta este doar un caz minor. Pierderea Basarabiei în anul 1812 după semnarea Păcii de la București. „Pierderea”. Cine a pierdut Basarabia la acea dată? România? România nici măcar nu exista ca idee la acea dată. Țările Române se aflau în raporturi de vasalitate cu Imperiul Otoman, care a cedat Basarabia Imperiului Țarist. Dar, nu după mult timp de unirea lui Cuza, iată, Războiul de Independență. Întrebați un copil unde se află localitățile Vidin și Plevna. O să fie tentat să vă spună, în cel mai bun caz, că sunt pe lângă Călărași. Nimic despre ambiția țaristă de a reînființa Bizanțul, acțiune eșuată după războaiele ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea. Și tot așa. Toți domnitorii noștri au fost sfinți și au luptat pentru neam rupând din carnea inamicului la fiecare bătălie dar, destul de ciudat, rămânând tributari permanent puterilor străine.

Se poate contraargumenta prin faptul că acest fel de informații sunt prea complicate pentru copii. Nu cunosc materia de la Facultatea de Istorie. Se spun aceste adevăruri măcar acolo?

În concluzie: decât o istorie ciuntită, mai bine fără acest obiect.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s