Circ și circ

… nici măcar pâine. Astfel, legendarul umorul românesc, concis în sintagma: „haz de necaz”, dovedește că obârșia sa nu este de natură latină, ci, pur balcanică, un areal-creuzet în care s-au corcit cutume păguboase care au modelat mentalitatea națiilor împrejmuite de granițe și au creat țări ale tuturor imposibilităților.

Peste cetățeanul de rând, în special trăitor la sat, un telespectator fanatic al showurilor politice din care nu înțelege nimic, cade greaua povară a supraviețuirii într-un stat eminamente corupt. Resimte direct mâna sufocantă a sistemului în prețuri, impozitare excesivă, producție dependentă în mileniul al III-lea de pronia cerească. Singura lui hrană rămâne circul mediatic, efuziune a vieții așa zis politice, imagini ce se derulează nepricepute pe sticla aparatului care pare că îi asigură o legătură cu o lume din care niciodată nu va face parte decât în calitate de contribuabil supus.  Aristocrația politică a reînviat însușindu-și vulgul cu o rapacitate nemaiîntâlnită. Popularitatea nu este asigurată ca odinioară cu pâine și circ. Pâinea, chiar și cea spirituală, lipsește cu desăvârșire iar arena înălbită cu praf de marmură este plină de cei care își votează de 26 de ani încoace sfârșitul inevitabil pe principiul: trăire sperando, murire cacando.

Nu există medicație pentru această boală, este fatală. Sistemul existent, care își are rădăcinile adânci înfipte în mentalitatea totalitară a comunismului, ce servește acum unor puternice grupuri de interese transpartinice, nu poate fi nici măcar reformat. Este prea târziu. Se poate crede că exagerez când atribui comunismului situația actuală a clasei politice. Din păcate, o altă mascaradă întâmplată astăzi îmi reconfirmă convingerea: Alexandru Vișinescu, torționarul unui sistem care a făcut 800.000 de victime a fost condamnat astăzi, după 26 de ani de la revoluție, la 20 de ani de închisoare. Oare cât umor mai pot suporta românii? Primul torționar condamnat… Dacă procesul lui începea acum 26 de ani, așa cum ar fi fost normal dacă aceeași comuniști nu ar fi condus după 90 România liberă și democratică, acum ar fi fost liber. Nimeni, de fapt, nu a încercat să acuze comunismul. Cum spuneam: o mascaradă, așa cum a fost toată lucrarea de condamnare a acestei utopii sângeroase. Ceea ce nu este penalizat, prosperă. Poate sângele nu mai este vizibil așa cum era în perioada stalinistă dar el există și el se varsă zilnic, efectul este același. Degradarea demnității, degradarea  materială și spirituală se accentuează direct proporțional cu creșterea puterii grupurilor de interese.

Este deja târziu. La TV sunt o groază de emisiuni interesante. Mi-am scos de la congelator doza de umor pe februarie și apa de la filtru. Iar abuzez în mod necumpătat de nivelul de trai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s